1. Ce este tulburarea de personalitate borderline?
Este un tip de personalitate care s-a dezvolta în urma unei împletiri între o sensibilitate emoțională biologică și un mediu nepotrivit cu nevoile firești ale copilului. Dacă ai fost diagnosticat cu această tulburare de personalitate și ai început să te întrebi de unde vine confuzia, panica și schimbările de stare greu de controlat îți povestesc mai jos.
Sensibilitatea emoțională este ca sensibilitate la gluten. Nu se poate observa și dacă nu este identificată din timp poate crea multe probleme de sănătate. De exemplu, un copil care nu tolerează glutenul se poate naște într-o familie în care pâinea și pastele sunt foarte apreciate. Nimeni nu știe de sensibilitate aceasta așa că va primi de multe ori alimente ce conțin gluten. Sau poate primește doar mâncare cu gluten pentru că așa cum spuneam, părinții, sunt pasionați de pâine.
Ce crezi că se va întâmpla? Apar simptomele! Și pentru că nimeni nu bănuiește că este o intoleranță la gluten (doar toată lumea iubește pâinea, nu-i așa?), ele pot fi ignorate de părinți sau din contră, interpretate greșit (Nevoia de atenție? E răsfățat?).
În timp, răspunsurile adulților la nevoile și simptomele copilului modelează comportamentul copilului față de sine și de ceilalți. Nici el nu știe ce i se întâmplă. Ajunge să considere semnele intoleranței la gluten ca fiind ceva greșit de care ar trebui să scape sau măcar să nu fie observate în exterior astfel încât ceilalți să fie mulțumiți de el.
Nevoia de siguranță este foarte mare iar copilul va face orice (dar orice, inclusiv să se urască pe sine) pentru a simți acceptare, protecție și afecțiune.
O persoană sensibilă emoțional reacționează emoțional ușor, cu o intensitate mare și revine lent la o stare neutră, de linișitire. Copiii cu sensibilitate emoțională au nevoie mai des de alinare din partea părinților, poate sunt puțin rezistenți la frustrare, sau rămân supărați mai mult timp decât ne-am aștepta, iar reacțiile de obicei sunt mai intense decât am crede că ar fi firesc.
Mediul de multe ori este descurajant (abuziv sau neglijent) pentru ei. Învață de mici că nu sunt în siguranță dacă se exprimă. Adesea sunt într-un balans foarte dureros între exprimarea zgomotoasă a nevoilor și inhibarea lor totală.
Acest tip de relaționare nesigură și imprevizibilă dă naștere unei confuzii interioare numită de specialiști tulburare de personalitate borderline.
2. Care sunt principalele simptome?
Voi descrie mai departe simptomele așa cum sunt ele văzute în psihoterapie. Deci nu va fi o perspectivă psihiatrică.
Sunt cinci caracteristici care descriu această dereglare:
- Sentimentul de gol interior – nu știi cine ești; ai sentimentul că ești inconfortabil în pielea ta. Ai tendința să imiți alte persoane, astfel speri să te simți mai împlinit.
- Comportamente care amenință viața – gânduri sau comportamente suicidare; tentative de suicid; auto-vătămare; consum de droguri, alcool și alte comportamente de risc.
- Gândirea de tipul alb – negru – gândirea este perturbată și influențată de emoțiile intense. De exemplu, pentru că ai învățat să crezi că tu ești cauza problemelor celorlalți ai putea gândi că dacă nu te-ai fi născut așa de sensibil totul ar fi fost mai ușor. Sau pentru că cei din jurul tău ți-au înșelat mai mereu încrederea ai putea crede că oamenii vor reacționa la nevoile tale doar dacă faci gesturi extreme.
- Emoții extreme – apare vulnerabilitatea emoțională. Emoțiile oscilează mult, de la o zi la alta, iar la unele persoane de la o oră la alta. Panica, rușine intensă, furie greu de gestionat și reacții impulsive.
- Relații instabile – din cauza dereglării emoționale apar probleme frecvente in relațiile apropiate, izolare și singurătate.
3. Ce o declanșează?
Tulburarea de personalitate borderline se dezvoltă în timp, nu există un singur declanșator, ci mai de grabă este rezultatul unei experiențe cumulative. De multe ori persoanele cu tulburare de personalitate borderline se dezvoltă într-un mediu abuziv sau cu unul dintre părinți cu o boală fizică sau psihică ce afectează calitatea relației dintre părinți și copil.
4. Este mai frecventă la anumite vârste?
Este ceva ce se poate observa și la adolescenți dar și la adulți. Totuși, manifestarea cea mai intensă este în perioada 18 – 25 ani, apoi în timp, simptomele se mai atenuează dar nu și sentimentul că viața merită trăită.
De asemenea, este mai frecventă la femei decât la bărbați sau cel puțin femeile au fost mai frecvent la psihiatru sau la psiholog și prin urmare despre ele se știe mai multe. Diagnosticul de tulburare de personalitate borderline nu îi însoțește pe oameni toată viața, el poate fi eliminat cu ajutorul psihoterapiei și la nevoie, cu medicației.
5. Este genetică? Poate fi transmisă la copii?
Există o probabilitate mare ca în familia restrânsă a unei persoane cu BPD să există o persoană cu BPD sau cu tulburare bipolară, dar totuși este greu de aflat dacă există o componentă genetică deoarece oamenii nu împart doar genele cu părinții ci și mediul.
6. Ce trebuie să facă o persoană care suspectează că suferă de tulburarea de personalitate borderline?
Să consulte un psihiatru și un psiholog clinician. Psihiatru, pentru că de obicei apar și alte tulburări psihice, cum este depresia sau anxietatea. Acestea sunt diagnosticate și tratate de psihiatru, însă tulburările de personalitate sunt diagnosticate de un psiholog clinician și nu există tratament medicamentos, doar psihoterapie.
7. Cum se ține sub control ?
Prin a învăța să gestionezi emoțiile mai bine astfel încât să fii mai puțin controlat de impulsul lor puternic și mai mult de scopul pe care îl ai. Pentru că nu există tratament medicamentos pentru BPD, este necesar efort conștient și multă muncă cu sine și cu impulsivitatea. Sunt două metode de psihoterapie care s-au dezvoltat special pentru BPD și tulburări emoționale grave. Terapia schemelor și terapia dialectic-comportamentală (DBT).
În clinica Psihia vei găsi specialiști in DBT dar și în alte metode. DBT este o metodă terapeutică care abordează în primul rând comportamentele de risc, cum sunt auto-vătămarea sau tentativele de suicid. DBT combină tehnici din terapia cognitiv-comportamentală și filozofia Zen. Terapeutul DBT-ist este un terapeut rapid, eficient și implicat. Una dintre cele mai folosite instrumente este analiza comportamentului și validarea experienței emoționale a persoanei. Pe de-o parte terapeutul oferă ajutor în găsirea variabilele controlabile care au condus la comportamentul nedorit și invită persoana să facă o schimbare spre obiectivul său, pe de altă parte, contrabalansează prin a crea un bun contextul pentru înțelegerea și acceptare trăirile avute.
Terapia DBT înseamnă și învățarea unor abilități de viață. De exemplu: mindfulness, unde scopul este să observi prezentul cu mintea curioasă, să înveți să descrii faptele și să renunți la (auto)critică pentru a participa, într-un final, cu totul și satisfăcător la experiența vieții. Un alt exemplu ar fi din sfera dezvoltării unor relații mai sănătoase. Abilități care îi învață pe oameni să pună limite sănătoase și să-și exprime nevoile. Terapia DBT se împarte în două stadii: primul durează un an și are ca obiectiv creșterea calității vieții; al doilea este mai puțin structurat și are ca obiectiv tratarea stresului posttraumatic și trauma.
8. Cine poate stabili diagnosticul de tulburare de personalitate borderline?
Psihiatrul împreună cu psihologul clinician și psihoterapeutul. Toți sunt la fel de importanți în construirea diagnosticului.
9. Unde se poate trata o persoană diagnosticată cu borderline?
În țara noastră această arie este încă în dezvoltare. Terapeuții fără o pregătire specială tind să redirecționeze sau să refuze lucru cu o persoană care suferă de o dereglare emoțională intensă. De aceea o persoană cu BPD poate găsi ajutor în clinici specializate, cum este clinica noastră si la terapeuți care sunt familiarizați cu DBT sau altă metodă validată științific pentru această problemă de sănătate psihică.