Nu întotdeauna emoțiile noastre (ne) sunt clare sau aliniate.
Viața este un mozaic de trăiri, un amestec subtil de lumină și umbră, de speranță și îndoială. Sigur ai trecut și tu prin momente în care ai simțit emoții contradictorii, care păreau să îți zdruncine echilibrul interior. Nu e nimic greșit în asta. De fapt, această complexitate emoțională ne definește și ne ajută să ne cunoaștem mai profund.
- ”Tatăl meu se află pe patul de moarte și simt o tristețe profundă, dar… în același timp parcă simt o ușurare la gândul că i se va sfârși chinul…”
- ”Simt că mi-e cel mai apropiat om de pe lume, însă în același timp îl urăsc pentru ceea ce mi-a făcut!”
- ”Plecarea din orașul natal mă umple de tristețe pentru că voi fi departe de prieteni și familie, dar mă simt și bucurie și speranță când mă gândesc la oportunitățile pe care mi le oferă noul loc”
Ambivalența emoțională: ceva cât se poate de firesc
Emoțiile nu sunt entități statice, separate, ci valuri care se suprapun și interacționează. Ambivalența apare atunci când două emoții opuse coexistă legat de același obiect – iubim și ne temem (sau chiar urâm), dorim și respingem, sperăm și ne îndoim. Această dualitate este firească, dar poate genera anxietate și confuzie, mai ales că ambiguitatea emoțională este adesea însoțită de un sentiment de disconfort, stres și incertitudine.
Din punct de vedere psihologic, ambivalența emoțională este o expresie a complexității gândirii noastre. Creierul nostru procesează realitatea din perspective multiple, iar emoțiile contradictorii sunt rezultatul acestui proces. În terapie, îi încurajez pe oameni să nu respingă această ambiguitate, ci să o accepte ca pe un semn al unei minți flexibile și profunde.
Gândește-te la o situație dificilă, cum ar fi pierderea unei persoane dragi. Poți simți atât tristețe profundă, cât și ușurare că suferința acelei persoane a luat sfârșit. Această combinație de sentimente este una firească, dar poate fi dificil de gestionat. O astfel de experiență ilustrează perfect natura ambivalentă a emoțiilor. Durerea pierderii se împletește cu ușurarea că suferința s-a sfârșit, generând un amalgam emoțional dificil de gestionat.
Inconsecvența emoțională are deseori urmări nefaste
Trăirea sentimentelor pozitive și negative simultan pentru aceeași persoană, același obiect sau aceeași situație poate duce la dificultăți în luarea deciziilor. Încercăm să alegem o direcție clară, dar balanța nu pare să se poată înclina definitiv într-o parte sau alta. Deși ambivalența este normală și sănătoasă, excesul său poate deveni dăunător. Aceasta poate fi influențată de conflictele intrapsihice, care apar din dorințe incompatibile sau valori contradictorii, precum și de experiențele de viață, cum ar fi traumele, schimbările majore sau incertitudinile care pot accentua ambivalența.
De asemenea, contextul social și cultural joacă un rol semnificativ, deoarece normele și așteptările societății pot amplifica conflictele interne. În zona moderată a ambivalenței se regăsesc cei care au dobândit maturitatea emoțională și intelectuală necesară pentru a aprecia lumea cu toată complexitatea și imperfecțiunea ei. Pe de altă parte, un nivel cronic de ambivalență ne poate arunca într-un joc fără sfârșit, sfâșiindu-ne sufletește cu fiecare decizie pe care încercăm să o luăm. Iar deciziile nu se iau ușor atunci când ceea ce simți te duce în direcții opuse.
Concret, ce efecte poate avea această ambivalență emoțională? Uite câteva exemple:
- Creșterea nivelului de anxietate
- Dificultăți în relaționare și posibile conflicte manifeste sau mocnite
- Epuizare emoțională, demotivare
- Dificultăți în luarea deciziilor (și de multe ori menținerea unei stări de disconfort sau chiar nesiguranță)
- Frustrare și iritabilitate crescută – care duce printr-un efect de bulgăre de zăpadă la alte consecințe negative
- Tendințe de evitare a persoanelor sau situațiilor
- Scăderea încrederii în sine (și/sau în ceilalți)
- Afectări somatice
Cum gestionăm emoțiile contradictorii?
Sunt prea multe ”soluții” pentru a le așterne aici, dar iată câteva idei:
1. Recunoașterea și validarea emoțiilor – Acceptă ceea ce simți
Primul pas este conștientizarea. De multe ori, în încercarea de a elimina disconfortul, negăm sau reprimăm emoțiile. Însă fiecare emoție are un mesaj. În loc să te judeci pentru că simți „prea mult” sau „greșit”, este mai util să te întrebi: „Ce încearcă această emoție să îmi transmită?”
2. Fă-ți timp pentru reflecție
Scrie într-un jurnal sau vorbește cu cineva în care ai încredere. Psihoterapia poate fi un loc sigur unde să explorezi aceste trăiri și să le înțelegi mai bine.
3. Acceptă contradicția fără să o respingi
În loc să spui „Îl iubesc, dar mă enervează”, încearcă să formulezi altfel: „Îl iubesc și mă enervează uneori.” Folosirea lui „și” în loc de „dar” te ajută să faci loc tuturor emoțiilor tale, fără să le pui în competiție. „Îl iubesc când îmi acordă atenție și îl urăsc când mă ignoră”, „O iubesc și mă scoate din minți ca nimeni altcineva!”, „Simt că avem o relație bună și mă îngrozește când stă lângă mine fără să spună o vorbă!”. Cuvântul „și” ne permite să creăm spațiu pentru toate emoțiile care apar și alungă tensiunea și competiția trăirilor.
Abonează-te pentru a fi la curent cu programele sau webinariile gratuite:
4. Ascultă-ți corpul
Emoțiile nu sunt doar concepte abstracte, ci și senzații corporale. Practici precum mindfulness-ul, respirația conștientă și mișcarea conștientă sau pur și simplu o activitate fizică susținută, ajută la reglarea emoțiilor și la diminuarea anxietății asociate cu incertitudinea.
5. Fii blând cu tine – exersarea compasiunii față de sine
Un aspect esențial în procesul terapeutic este auto-înțelegerea și auto-acceptarea. În loc să te critici, încearcă să îți vorbești ca unui prieten: „Este în regulă să mă simt așa, sunt om.”
A învăța să navigăm prin labirintul emoțiilor contradictorii este un proces de creștere și descoperire. Acceptarea ambivalenței nu înseamnă slăbiciune, ci inteligență emoțională. În acest dans subtil dintre sentimente opuse, se ascunde cheia unei vieți mai conștiente și mai echilibrate. Emoțiile sunt limbajul sufletului nostru, iar învățând să le ascultăm, învățăm să ne înțelegem mai bine pe noi înșine.
Când să ceri ajutorul unui psiholog?
Dacă ambivalența emoțională devine copleșitoare, afectând calitatea vieții, poate fi un semn că ai nevoie de suport profesional. Un psiholog te poate ghida prin procesul de înțelegere și integrare a emoțiilor contradictorii, oferindu-ți perspective noi și strategii adaptative.
În psihoterapie, ambivalența este frecvent abordată ca parte a procesului de schimbare. Recunoașterea și explorarea ei joacă un rol crucial în facilitarea progresului. Îți poți clarifica valorile și prioritățile, reducând astfel tensiunea asociată. În psihoterapie, înveți să privești emoțiile nu ca pe obstacole, ci ca pe indicatoare ale drumului interior. Dacă vrei să explorăm acest drum împreună, lasă un mesaj